Y ME CANSE…

“Daca iti spun ca te iubesc,

Ca nu pot, ca mor,

Ca te astept, ca mi-e frica,

Dar ca mereu voi fi aici,

Tu imi zici ca esti coplesit,

Ca nu poti, ca nu vrei,

Ca preferi sa plec de aici.

Daca iti spun ca nu mai pot,

Ca am obosit sa te vreau,

Sa nu primesc nimic in schimb

Si ca ieri m’am indragostit,

Imi spui ca ma vrei,

Ca ma astepti

Ca mori daca plec.

Si sa raman odata pentru totdeauna.

Incercand sa gasesc echilibrul

Intre a nu te dori si dorindu-te fara sa exist,

Incercand sa imi disimulez durerea

Crezand in fiecare al treilea “te iubesc”,

Am obosit.

Am obosit

Sa ma joc de-a nu te vreau,

Desi te vreau.

Am obosit

Sa iti spun ca sunt bine, desi nu sunt.

Am obosit.

Daca ma vrei, bine.

Daca nu, am sa mor.

Dar nu ma cauta atunci cand deja voi fi bine…

Am obosit.

Am obosit.”

vindecarea

…si poate stii

ca vindecarea

cunoaste 7 etape:

socul,

negarea,

revolta,

tristetea,

dorul,

depresia,

puterea de a merge mai departe.

si poate stii

ca cel mai vulnerabil

esti in etapele

negare

si

DOR.

“Si parca as vrea sa m’ascund

sa nu mai stiu de nimeni

si

nimic.”

metamorfoza

“Am devenit ca tine:
de piatra si plumb
si parca-as vrea sa m-ascund,
sa nu mai stiu de nimeni
si nimic.
Sa nu-ti stau in cale,
sa nu ma vezi.
…oricum ar fi prea mult
ca sa mai crezi
ca m-am schimbat
si-am devenit
ce ti-ai dorit.
…si astazi sint femeia ideala
cu chip frumos si mintea goala.”

cea mai frumoasa zi

“Un fel de-a mai lungi, cea mai frumoasa zi
Ar fi dac-am mai putea minti.
Am da ceasul inapoi, ai fierbe doua oua moi
Mi-ai spune ca-n casa suntem doar noi.

Tacerea te-ar ajuta, sa scapi de-ntrebarea mea,
Din toate-ntrebarile, cea mai grea…
…
Si-atunci te-ntrebi mai stii, cea mai frumoasa zi?
A fost la-nceput cand nu ma puteai minti…”

…raspuns mut

“Ce văd!…
E-adevărat?…
Tu eşti?…
Cum?…
N-ai murit?…
Tot mai trăieşti?…
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?…

Hai!… Spune-mi…
Spune-mi tot ce ştii…
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii …

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?…
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?…
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?…

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?…
Te-ai răzgândit?…
Ne-am împăcat?…
Iar ne iubim?…
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?…
Dar tu mai ştii după câţi ani?…

Eu te-am iertat de mult!…
Dar tu?…
Răspunde-mi “Da”…
Răspunde-mi “Nu” -
Totuna mi-e!…
Ştii tu de ce -
La tine “Nu” şi “Da” nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!…”

Asta-i usa…

“Asta-i uşa:
Vei observa
Lângă perdea
Un scaun gol,
Dacă te-ai aşeza
Ai deranja…

Asta-i uşa:
Cum ai intrat?
Este ciudat
C-ai reuşit,
E un zgomot cumplit
Respiraţia ta,
Stai, nu te mişca…

De câte ori vii,
Spui numai prostii…

Asta-i uşa:
Închide-o uşor,
Păşeşte uşor, hai,
N-are rost să mai stai,
Nu te-a auzit,
Şi-a închipuit
Că ai fi venit
Doar…”

Sah…

“Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.

Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.

… imi aprind o tigara
Si continui partida.”

…

“…
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.

…
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.”

SIMETRIE

"Mergeam asa,
Când deodata în fata mea,
S-au desfacut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Si altul la stânga,
Dupa toate regulile simetriei.
 
Am stat,
Am facut ochii mici,
Mi-am tuguiat buzele,
Am tusit,
Si-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
Dupa cum s-a dovedit dupa aceea).
 
Am mers pe el cum am mers,
De prisos sa mai dau amanunte...
Si dupa aceea în fata mea s-au cascat doua prapastii :
Una la dreapta 
Alta la stanga. 
M-am aruncat în cea din stânga,
Fara macar sa clipesc, fara macar sa-mi fac vânt,
Gramada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea captusita cu puf!
 
Târâs, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Si deodata în fata mea
S-au deschis larg doua drumuri.
"V-arat eu voua !" - mi-am zis - 
Si-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrajmasie.
 
Gresit, foarte gresit, cel din dreapta era
Adevaratul, adevaratul, marele drum, cica.
 
Si la prima rascruce
M-am daruit cu toata fiinta
Celui din dreapta. Tot asa,
Celalalt trebuia acum, celalalt...
 
Acum merindea îmi e pe sfârsite,
Toiagul din mâna mi-a-mbatrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Sa stau la umbra lor
Când m-apuca disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârtâie si mârâie împotriva-mi,
C-am tinut-o tot într-o greseala...
 
Si iata în fata mea iar se casca
Doua ceruri :
Unul în dreapta.
Altul la stanga..."